Viitorul infrastructurii rutiere a României

Bun găsit, pasionați ai utilajelor!

2020 nu a fost doar anul pandemiei, ci și anul alegerilor. Ultimele pe listă au fost alegerile parlamentare din 6 decembrie. De Moș Nicolae, autoritățile ne-au chemat la urne și ne-au promis, printre altele, noi lucrări la infrastructură. Mai exact, noi kilometri de autostradă. Ei bine, să-i vedem, pentru că cei care au promis au și câștigat Parlamentul.

 

Am stabilit deja în emisiunile anterioare că lucrările de infrastructură și construcțiile sunt motorul economiei unei țări. Este o variantă sigură de dezvoltare, mai ales în aceste vremuri tulburi. Poate și de aceea, în plină pandemie COVID-19, printre singurele afaceri deschise în Statele Unite ale Americii, se numărau șantierele. În luna martie, când criza era la cote maxime și autoritățile nu știau cum să-i mai facă față, construcțiile mergeau înainte. De ce? Pentru că fără zgomot pe șantiere, o țară intră în colaps.

Politicienii din România sunt și ei conștienți de acest aspect și se întrec în declarații care mai de care mai fantasmagorice. De exemplu, ministrul Transporturilor ne propunea anul trecut un adevărat scenariu de film, dacă e să luăm în calcul ce antecedente avem când vine vorba de construcția de drumuri. Concret, promisiunea de a realiza 700 de kilometri de autostradă și 300 de kilometri de drumuri expres, în doar 4 ani. Adică, exact cât durează un mandat de parlamentar.

 

Bineînțeles, pe hârtie, lucrurile arată excelent. Realizarea de drumuri angrenează firme de profil, utilaje și muncitori. Achiziția de echipamente de construcții este benefică atât pentru dealerii de astfel de produse, cât și pentru mediul înconjurător. Utilaje noi înseamnă respectarea unor standarde mai înalte de mediu și, totodată, o mai bună productivitate. Este o situație câștig-câștig. De regulă, firmele de construcții își înnoiesc parcul de echipamente odată cu semnarea unor contracte importante, care să le asigure continuitatea și profitul. Iar afacerile cu statul, după cum bine știm, sunt printre cele mai profitabile.

Așa cum am spus, construcția de drumuri se traduce în angajarea unui număr mare de muncitori români și nu numai. De la arhitecți, la operatori de utilaje. Asta înseamnă că economia merge înainte, oamenii sunt bine plătiți și au de lucru o perioadă îndelungată. Ca să nu mai spunem că o țară care are o infrastructură bine pusă la punct este un adevărat magnet pentru investitori. Pentru că totul este interconectat. Degeaba un producător de utilaje de renume își deschide o fabrică în Cluj, de exemplu, dacă nu are infrastructura necesară pentru a transporta utilajele către cumpărători sau pentru a face rapid aprovizionarea fabricii.

 

Românii sunt oameni muncitori și profesioniști. Avem încă școli postliceale și mulți tineri sunt atrași de munca pe șantier sau operarea de utilaje. Desigur, veți spune că majoritatea au plecat în străinătate, pentru că acolo cunoștințele și abilitățile lor sunt mai apreciate. Dar avem nevoie de experiența lor în România și, știți cum se spune, nicăieri nu-i ca acasă. Banii nu sunt totul și conaționalii noștri care se vor întoarce din țări străine sunt antreprenorii de mâine. Ei pot reconstrui România.

Dar să revenim la planurile politicienilor autohtoni. Nu strică să le amintim mai marilor noștri conducători că în 2020 au fost gata doar 47 de kilometri de autostradă. 47, iar ei vorbesc de 1.000 în 4 ani. Și, dacă tot trăim din amintiri, să ne aducem aminte că, în urmă cu 16 ani, tot în plină campanie electorală, a fost tăiată panglica pentru începerea lucrărilor la Autostrada Transilvania, care va avea, în total, 584 de kilometri. Când vom zbura pe autostradă, cu ghilimelele de rigoare, nimeni nu știe.

 

Ce știm cu siguranță este că România ocupă penultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește rețeaua de autostrăzi, cu un total de 916 kilometri de șosea rapidă. Pe ultimul loc, sunt vecinii noștri bulgari. Iar costul întârzierilor, contractelor umflate, birocrației și neglijenței în infrastructură se ridică la 2,2 miliarde de euro în țara noastră. Iar asta, doar în ultimii ani. La început de an 2021, vă las cu un gând cald și cu speranța unor drumuri mai bune, care să ne permită să ajungem mai repede la cei dragi și mai în siguranță.

Să auzim numai de bine!

 

 

Autor: Cătălin Vlăsceanu