Bine v-am găsit, pasionați ai utilajelor!

Trăim într-un secol al dezvoltării, al inovării și al industrializării. Însă, în timp ce marile companii ale lumii lansează tehnologii care mai de care mai sofisticate, iar progresul se face cu viteza luminii, există anumite sectoare economice care nu evoluează. Printre noi, trăiesc oameni care sunt la decenii distanță de vecinii noștri europeni.

 

Dacă am merge prin satele din România și am lua la pas plaiurile mioritice, ne-am întâlni cu mulți agricultori. Până aici, nimic neobișnuit. Însă o mare parte din populația rurală depinde de agricultura de subzistență. Majoritatea oamenilor nu ar putea trăi fără grădina cu legume și fără terenurile cu cereale, din recolta cărora își hrănesc păsările și animalele din gospodărie. Potrivit ultimelor date, în țara nostră, trăiesc mai bine de 4 milioane de fermieri care practică agricultură de subzistență.

Cei mai mulți dintre ei de-abia reușesc să își plătească taxele și impozitele. Această formă de agricultură reprezintă singura lor sursă de venit. Să treacă la un nivel superior – de exemplu, la agricultura industrializată – este o misiune imposibilă. Așa că, această categorie se concentrează pe satisfacerea nevoilor proprii și ale familiei. Prin urmare, culturile și creșterea animalelor satisfac nevoile primordiale de hrană.

 

Agricultorul decide de ce legume și cereale are nevoie familia sa în următorul an și numai pe acestea le va cultiva. Tehnicile de cultivare sunt cele mai simple, iar productivitatea este, întotdeauna, scăzută. Accentul nu cade pe comercializare, ci pe consumul propriu. Există, totuși, și o latură pozitivă. Sistemul adoptat pentru cultivare și recoltare este ecologic, iar poluarea mediului înconjurător este aproape zero.

Într-un sistem agricol comercial, care vizează obținerea unui profit consistent, se utilizează atât îngrășăminte organice, cât și pesticide sintetice. Așadar, nivelul de poluare este unul ridicat. În agricultura de subzistență, agricultorii folosesc soiuri tradiționale de culturi și rase sălbatice domesticite. Pe când, în agricultura comercială, soiurile sunt modificate, apar hibrizii, iar rasele de animale suferă și ele modificări.

 

La țară, alimentația oamenilor este asigurată de producția micilor gospodării. Recolta nu mai tranzitează piața largă, ci este folosită pentru consumul propriu sau este comercializată local. În cadru restrâns.

Specialiștii susțin că, până în anul 2050, vom avea un declin accentuat al populației din mediul rural românesc. Explicația este dată de deficitul nașterilor în raport cu numărul deceselor. Aici, se vor adăuga persoanele care migrează, fie spre orașele mari ale României, acolo unde traiul este mai bun față de mediul în care sunt acum, fie peste hotare.

 

Aproape fiecare ministrul al Agriculturii din țara noastră a avut un plan pentru sprijinirea și dezvoltarea micilor ferme de familie. Până la susținerea practică a acestor producători, un lucru este cert. România este fruntașă în Uniunea Europeană la capitolul ferme de subzistență, iar asta înseamnă doar un lucru: subdezvoltare.

În speranța că lucrurile vor lua o turnură favorabilă, să auzim numai de bine!

 

Autor: Cătălin Vlăsceanu