Bine v-am găsit, pasionați ai utilajelor!

Astăzi, vorbim despre ținta Uniunii Europene de a elimina emisiile de gaze cu efect de seră până în anul 2050 și despre modul în care acest angajament afectează industria de construcții.

 

Schimbările climatice au atins cote alarmante și nu mai putem ignora poluarea. Este poziția categorică a Uniunii Europene, iar argumentele sunt net în favoarea forului comunitar. Tocmai de aceea, Comisia Europeană a înăsprit normele de mediu, iar industria construcțiilor este unul dintre sectoarele direct vizate. Și nu ne miră de ce. Conform Organizației Națiunilor Unite, industria construcțiilor este responsabilă pentru 38% din totalul emisiilor de carbon eliminate în atmosferă.

Este un procent îngrijorător, așa că fiecărei firme de construcții îi revine acum misiunea de a-și reduce emisiile. Întrebarea care ne vine natural în minte este cum? Conform unui sondaj efectuat în rândul constructorilor britanici, aceștia consideră că sarcina de a reduce poluarea reprezintă cea mai mare provocare pentru ei în acest moment. Acest aspect este confirmat și de progresul lent înregistrat în lupta cu emisiile de carbon.

 

Jumătate din constructorii intervievați au recunoscut că au depus eforturi minime pentru a reduce poluarea. Apreciem franchețea, însă această atitudine delăsătoare dăunează sănătății. Sănătății tuturor locuitorilor acestei planete, precum și mediului înconjurător. Mai ales că există și oportunități în planul Uniunii Europene de a stopa schimbările climatice. Un exemplu în acest sens este ridicarea de imobile sustenabile, care să sprijine biodiversitatea și să îmbogățească peisajul natural.

Desigur, aici facem referire la așa-numitele clădiri verzi. S-ar putea renunța la încălzirea locuințelor cu gaze naturale, în detrimentul folosirii electricității. Practic, se încurajează renunțarea la combustibilii fosili și alegea unor soluții ecologice. În același registru se înscrie și construirea unor sisteme de colectare a deșeurilor care să stimuleze reciclarea.

 

O problemă majoră este faptul că majoritatea utilajelor de construcții folosite pentru ridicarea de clădiri sunt diesel. Cu toate că se promovează agresiv folosirea de echipamente electrice în construcții, mulți dintre antreprenori resping ideea. Reticența față de utilajele electrice ține, în special, de mentalitate. Constructorii s-au obișnuit cu echipamentele diesel, le cunosc plusurile și minusurile, lucrează demult cu acestea, așa că e normal să se opună schimbării.

O altă redută în calea eliminării gazelor cu efect de seră ține de materialele de construcții. Știați că betonul este a doua cea mai folosită resursă de pe Pământ, după apă? Iar, așa cum bine știm, ingredientul principal al betonului este cimentul. Ei bine, producția de ciment la nivel mondial este responsabilă pentru 8% din totalul emisiilor de carbon. Din păcate, în cele mai multe cazuri, betonul este singura soluție pentru ridicarea de clădiri.

 

Dar să ne întoarcem la utilaje. Conform specialiștilor britanici, un utilaj este transportat, în medie, 100 de kilometri pentru a ajunge la destinație. Adică, pe șantier. Cum media de echipamente de construcții necesare realizării unui proiect de amploare în Regatul Unit este de 167, vedem deja cum gradul de poluare crește doar prin transportarea utilajelor de construcții între șantiere.

Din nou, vorbim despre o situație care nu are o alternativă. În fond, nu doar constructorii sunt de vină pentru că pierdem lupta cu poluarea. În cele mai multe dintre cazuri, pur și simplu nu au alte variante de lucru. Concluzia ar fi că trebuie găsit un echilibru între strictețea normelor de mediu și realitatea din teren. Poate Uniunea Europeană ar trebui să se concentreze mai cu aplomb pe sprijinirea constructorilor, și mai puțin pe sancționarea acestora.

 

Noi trebuie să ne oprim aici. Până data viitoare, să auzim numai de bine!

 

 

Autor: Cătălin Vlăsceanu