Decăderea Uzinei Tractorul Brașov (partea a II-a)

Continuăm discuția noastră despre istoria Uzinei Tractorul Brașov și destinul acestui colos industrial. În prima parte, am vorbit despre ascensiunea fulminantă și succesul pe care l-a înregistrat UTB la nivel mondial și motivele pentru care tractoarele românești sunt atât de îndrăgite și astăzi.

În 1989, Uzina Tractorul Brașov producea peste 50 de mii de tractoare pe an, iar mai mult de jumătate dintre acestea ajungeau la export. În aceste circumstanțe favorabile, nimeni nu a preconizat declinul iminent. Lovitura de grație a venit din Iran, pentru care căderea regimului comunist s-a tradus în anularea înțelegerii perfectate cu ani în urmă de șahul țării și Nicolae Ceaușescu. Nefamiliarizată cu rigorile economiei de piață și privată de implicarea statului comunist, de care a beneficiat înainte de ‘90, conducerea Uzinei Tractorul Brașov nu a reușit să găsească alți clienți străini și, în câțiva ani, i-a pierdut și pe cei existenți. În doar 6 ani, producția scade de la 50 de mii de unități, la doar șase mii.

Începutul sfârșitului este în 1999, când 80% dintre cei 10.500 de angajați ai Uzinei Tractorul Brașov sunt trimiși în șomaj tehnic. Un alt record negativ este reprezentat de numărul de privatizări eșuate. Nu mai puțin de șase încercări nereușite, în 12 ani. În 2007, datoriile Uzinei Tractorul Brașov însumau 243 de milioane de euro, așa că Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului decide că fabrica nu mai are niciun viitor și este lichidată. Mai avea atunci doar 1.900 de angajați. Halele cu tractoare, piese de schimb și echipamente de producție, hale care se întindeau pe 125 de hectare, adică 1 milion 250 de mii de metri pătrați de teren, sunt vândute cu doar 77 de milioane de euro. În locul lor, stau acum centre comerciale și blocuri de locuințe.

Nu puțini sunt cei care, privind retrospectiv și cu tristețe, se întreabă care a fost cauza declinului Uzinei Tractorul Brașov. De ce, într-o perioadă în care România avea nevoie de tractoare ca de aer, principalul producător de utilaje agricole autohton înregistra pierderi după pierderi? Printre acestea, pierderi cuprinse între 30 și 50 de milioane de euro, cauzate de apariția unor producători care fabricau piese de schimb pentru tractoarele UTB, fără a avea o licență în acest scop. Nimeni nu s-a sesizat, nimănui nu i-a păsat. Au fost zeci de proteste ale angajaților Uzinei Tractorul Brașov, dar niciunul nu a produs un efect pe termen lung. Atâta tot, guvernanții vremii au mai intermediat câte un împrumut pentru plata salariilor sau a datoriilor, dar doar până la următoarea criză.

Ce a rămas în urma Uzinei Tractorul Brașov este o producție impresionantă de un milion și jumătate de tractoare, fabricate pe parcursul a 82 de ani, dacă luăm în calcul și Uzina de Avioane IAR. Doar exportul însumează aproape o jumătate de milion de unități în toată lumea. Se estimează că, în prezent, sunt peste o sută de mii de utilaje fabricate în Brașov care ară câmpurile fermierilor români. Sunt fiabile și ușor de întreținut. Și, chiar dacă sunt vechi de trei sau patru decenii, românii plătesc între 2.500 și 4.000 de euro pentru un Tractor cu sigla UTB.

Aceasta a fost trista poveste a Uzinei Tractorul Brașov, un îndrăgit producător de utilaje agricole, care fie nu s-a putut adapta rigorilor vremii și a tehnologizării, fie a fost pus la pământ pentru a face loc importului de utilaje. Mai bune sau nu, vă lăsăm pe dumneavoastră să vă pronunțați.

Să auzim numai de bine!

 

Autor: Cătălin Vlăsceanu