Bine v-am găsit, pasionați ai utilajelor!

Astăzi, discutăm despre problemele care au intervenit în industrie pe lanțul de aprovizionare, odată cu pandemia COVID-19 și războiul dintre Rusia și Ucraina. Sectorul construcțiilor a fost serios afectat de creșterile de prețuri și congestionarea rutelor de transport, iar criza din energie a înrăutățit situația.

 

Conform unui sondaj de opinie efectuat în rândul producătorilor de utilaje de construcții prezenți la Bauma anul trecut, perioada medie de livrare a unui echipament nou este de 1 an. Desigur, mulți clienți nu sunt dispuși sau nu își permit să aștepte atât de mult timp, așa că fabricanții de utilaje caută mijloace să combată întârzierile survenite pe lanțul de aprovizionare.

Penuria de materiale esențiale pentru fabricarea de echipamente de construcții are la origini dependența de anumiți furnizori, inovațiile tehnologice, deficitul de personal și blocajele logistice. În plus, presiunea inflației și creșterea dobânzilor au contribuit la formarea unei imagini sumbre în industrie. Soluția găsită de producători este să gândească în perspectivă și să își facă stocuri de componente. Gândirea pe termen lung este esențială, mai ales în contextul în care cererea bate cu mult oferta când vine vorba de utilaje.

 

Companiile trebuie să se raporteze la comportamentul de cumpărare al clienților și să își îmbunătățească prognozele. În funcție de estimări, se decide câți bani să fie investiți în piese și componente esențiale. Singurul risc este crearea unui dezechilibru între încasări și cheltuieli, prin urmare, este foarte important ca stocurile să nu fie exagerate. Mai ales în contextul în care analiștii economici ne amenință de ceva vreme cu o nouă criză financiară la nivel global.

Lipsa de predictibilitate a afectat producătorii de utilaje de pretutindeni, iar această situație s-a răsfrânt asupra lanțului de aprovizionare. Așa cum spuneam și mai devreme, sectorul construcțiilor a avut de suferit cel mai mult din cauza creșterii prețurilor și aglomerării transportului internațional de mărfuri. A fost nevoie de timp pentru regândirea unor noi rute logistice și mai este nevoie de timp pentru a umple golul de capital uman din industrie.

 

Situația este atât de gravă încât unele materiale de construcții se află constant în zona de deficit. Din cauza pandemiei și a carantinei ce i-a urmat, producția s-a oprit. Prin urmare, au urmat întârzieri fără precedent pe lanțul de aprovizionare cu oțel și cherestea, de exemplu. Industria fierului și a lemnului este una care se bazează pe predictibilitate și pe comenzi ferme. Nu își face stocuri și nu poate produce volume mult mai mari decât în mod obișnuit.

Ca urmare, industria fierului și a lemnului nu a revenit la normalitate nici până astăzi și cu greu face față comenzilor care au venit ca un tăvălug după ce restricțiile impuse de autorități au fost ridicate. Acesta este și motivul pentru care prețurile materialelor de construcții au depășit chiar și cele mai pesimiste așteptări. Și e normal să fie așa, în contextul în care cererea de materii prime depășește oferta.

 

O statistică a Asociației Constructorilor Americani scoate în evidență majorările de tarife din ultimii ani, după cum urmează: cheresteaua s-a scumpit cu 90% într-un interval de doar 2 ani, oțelul este mai scump cu 128% de la un an la celălalt, cuprul cunoaște o creștere anuală de 71%, iar aluminiul, de 61%. Ca urmare, ridicarea unei clădiri acum este cu 26% mai scumpă decât era în 2020.

Noi trebuie să ne oprim aici, însă vom continua discuția despre întârzierile pe lanțul de aprovizionare într-un articol viitor. Până atunci, să auzim numai de bine!

 

 

Autor: Cătălin Vlăsceanu