Bine v-am găsit, pasionați ai utilajelor!

Se impune să tratăm un subiect delicat, care se află pe agenda marilor guverne ale lumii de ani buni. Eliminarea gazelor cu efect de seră care ajung în atmosferă. Iar pe lista scurtă a poluanților se află utilajele agricole și cele de construcții.

 

Comisia Europeană a înaintat anul acesta un proiect a cărui implementare va reduce emisiile poluante cu 55% până în anul 2030, raportat la situația din 1990. Veți spune că este un plan mult prea îndrăzneț pentru a deveni realitate în doar 8 ani și poate aveți dreptate. Dar situația critică în care am ajuns impune setarea unor obiective nerezonabile. Un exemplu elocvent în acest sens este ca Europa să devină primul continent neutru din punct de vedere climatic până în anul 2050. Pe scurt, asta înseamna eliminarea gazelor cu efect de seră. Dar, mai e mult până departe, așa că vă propun să ne ancorăm în realitate.

Combustibilii fosili, folosiți pentru transport și încălzirea clădirilor, sunt principalele surse de poluare. În ultimii 16 ani, prin legile și sancțiunile aplicate, Uniunea Europeană a reușit să reducă emisiile cu 42,8%. Așadar, speranțe sunt.

 

Transportul generează un sfert din totalul emisiilor poluante la nivel european. Tranziția către un sistem de mobilitate prietenos cu mediul înconjurător a început deja, dar trebuie accelerată pentru a crea o rețea logistică mai curată și mai accesibilă din punct de vedere financiar. În acest sens, Comisia Europeană a propus revizuirea nivelurilor de dioxid de carbon, atât în ceea ce privește autoturismele, cât și utilajele.

Recomandările oficialilor europeni vizează fabricarea și vânzarea de vehicule care nu poluează, respectiv electrice sau alimentate cu hidrogen. Pentru a susține această schimbare de paradigmă, un milion de puncte de încărcare cu electricitate și hidrogen vor fi amplasate pe cele mai importante rute de transport din Europa până în anul 2025 și 3,5 milioane, până în 2030. Urmând această linie de dezvoltare, puncte de încărcare vor fi create în parcări și locuri intens circulate din marile orașe europene.

 

Planul de reducere a emisiilor de dioxid de carbon la nivel european arată bine pe hârtie, însă există riscul ca unele țări din afara spațiului comunitar să nu rezoneze cu acest nou mod de face lucrurile și, astfel, situația la nivel planetar să nu se îmbunătățească simțitor. Ba mai mult, date fiind restricțiile ce vor intra în vigoare pentru fabricanții și transportatorii europeni, țările cărora nu le pasă de nivelul de poluare, ci se gândesc doar la profit, vor avea doar de câștigat. Căci nu vor fi nevoite să facă investiții în noile tehnologii și nici nu se vor supune sancțiunilor europene dictate pentru nerespectarea noilor norme de mediu.

Pentru ca acest scenariu să nu devină realitate, soluția pare să fie suprataxarea industriei de furnizare a combustibilului, în funcție de nivelul de dioxid de carbon generat. Decarbonizarea este scopul final, ceea ce înseamnă că marile companii petroliere ar trebui să se preocupe de reducerea conținutului de carbon fosil din combustibil. O procedură costisitoare, care nu ar trebui să afecteze consumatorul final, dar, așa cum am constatat atunci când accizele la carburanți au crescut, costurile suplimentare au fost transferate către populație.

 

Acordul Verde sau Green Deal, așa cum a fost denumit de oficialii europeni, afectează și sectorul auto. Concret, 2035 este anul în care fabricarea de motoare cu ardere internă va deveni istorie. Practic, peste 13 ani, nu se vor mai fabrica mașini alimentate cu motorină sau benzină.

Toate aceste măsuri despre care am vorbit astăzi sunt, deocamdată, la nivel de propunere legislativă și conducătorii statelor membre vor trebui să voteze dacă sunt sau nu de acord cu acestea. Cert este că nu mai este timp de tergiversări și însăși existența noastră este în joc.

Să auzim numai de bine!

 

 

Autor: Cătălin Vlăsceanu